Din secretele degustarii vinului

Un vin bun poate sa ramana ca un trandafir neinflorit daca nu este servit in paharul potrivit!

Vinul este ca o doamna pretentioasa, vrea spatiu suficient pentru a-si pune in evidenta calitatile. Nu putem sa folosim un pahar ingust pentru un vin bogat, el nu va avea suficient spatiu sa se roteasca si sa isi etaleze aromele. Buchetul va ramane inchis intre peretii "zgarciti" ai paharului. paharul trebuie sa se ingusteze adecvat spre varf, astfel incat sa capteze buchetul, dar sa nu fie incomod pentru cel care degusta vinul. In general piciorul paharului trebuie sa fie suficient de lung pentru ca mainile sa nu atinga bolul. Atingerea lui ar putea afecta temperatura vinului si buchetul acestuia. Culoarea si designul sticlei in care se vinde vinul nu sunt intamplatoare, culoarea inchisa a sticlei nu permite expunerea vinului la lumina, iar fundul de forma specifica retine sedimentele.

Dupa turnarea vinului in pahar se examineaza vizual: culoarea, limpiditatea(limpezimea, claritatea), meniscul sau oglinda vinului este urma sub forma de inel pe care o lasa vinul alb pe pahar sau sticla; cu cat acest inel este mai gros desigur vinul este mai bun. Apoi se face examinarea olfactiva pentru aprecierea mirosului: aroma si buchetul de maturare si invechire. Dupa miros, se ia o cantitate de vin potrivita din pahar pentru a veni in contact cu toata cavitatea bucala. La aprecierea gustului, apare o succesiune de gusturi datorate papilelor gustative de pe suprafata limbii ale caror receptori pot identifica: dulcele-varful limbii, acru-zonele laterale, sarat-jumatatea anterioara a limbii si amar-partea posterioara a acesteia.