Femeile singure se simt bine in "propria piele" ?!

Trebuie sa admiti ca iti trebuie mult curaj ( si de ce nu, si putin mai mult noroc) ca sa reusesti pe plan profesional prin forte proprii. Lucrand in domeniul vanzarilor eram mai tot timpul pe drumuri, imi iubeam slujba insa gandul ca va trebui din nou sa iau masa singura, intr-o camera de hotel, m-a determinat sa incerc si altceva: sa mananc la restaurant.

Stiam ca este numai in mintea mea, insa atunci cand am intrat in restaurant parca toate privirile s-au intors spre mine. E un sentiment stanjenitor, sa vezi alte cupluri in intimitate, soptindu-si la ureche, tinandu-se de mana, mangaindu-se discret. Asta e, ce-as putea sa fac?

Imi doream sa am la mine o carte, revista de orice fel, pe care s-o rasfoiesc in timp ce asteptam mancarea. Vezi tu, daca mai eram cu o alta persoana am fi ras si povestit si fara discutie ca ne delectam cu un pahar sau doua de vin. Poate ca asta ar trebui sa fac, sa comand o sticla cu vin, ceea ce am si facut, asezandu-ma confortabil in scaun, lasand vinul sa-si faca treaba, simtind cum incepe sa ma incalzesca de la picioare in sus.

Ma simteam asa de relaxata cand, la un moment dat se apropie un barbat, care s-a ridicat de la masa unde era tot singur, intrebandu-ma daca se poate aseza alaturi de mine la masa. Nu am putut sa-l refuz insa lucrurile luau o intorsatura la care nu m-am asteptat, simtind la un moment dat ca ma ia de mana si o trage spre el. Din fericire, acest moment la care nu stiam cum sa reactionez a fost scurt, deoarece intre timp a aparut chelnerul cu mancarea, l-am rugat sa o pregateasca deoarece voi lua masa in camera de hotel. Am simtit din privirea intrebatoare a barbatului ca el ar fi motivul pentru care fac acest lucru, si-a cerut scuze, insa l-am asigurat ca este vorba de ceva de lucru pentru serviciu si am plecat.

Aceasta intamplare ma duce cu gandul la toate femeile care calatoresc in interes de serviciu si care sunt nevoite sa ia masa singure. Cred ca in zilele noastre este mult mai comod sa iei masa singura, sa mergi la cinema fara un partener, un statut cu care incepi sa te obisnuiesti, chiar daca, undeva, in mintea ta, te gandesti ca nu va fi tot timpul asa.