Din punct de vedere chronologic, Evul Mediu ocupa perioada de timp dintre caderea societatii sclavagiste ( secolul al V-lea ) si inceputul epocii moderne ( secolul al XVIII-lea). Termenul a fost folosit pentru prima data de umanistii italieni in secolul al XV-lea, desemnand o epoca de incultura, de “barbarie”, de intrerupere a progresului.
Definitia ne-ar putea face sa credem ca aceasta perioada nu a fost altceva decat un punct negru, stanjenitor in evolutia societatii umane, si care pana la urma nici nu merita sa fie luat in seama.
Si totusi este o perioada in care s-a scris mult, iar daca ne gandim pentru a scrie o singura carte, nu foarte stufoasa, erau necesare zeci de zile si nopti, la lumina lumanarilor fumegande, este totusi un lucru remarcabil. Dar daca te indeletnicesti si cu scrierea unor carti de bucate lucrul este cu atat mai uimitor.
Johannes de Buckenheim a fost un astfel de maestru, numele sau este sinonim cu un orasel aflat langa Worms, unde de altfel s-a si nascut. A ramas cunoscut mai ales ca bucatarul de nationalitate germana al Papei Martin al V-lea, dar a urmat si o cariera eceziasticain cadrul diocezei din Worms si apoi a celei din Mazence.
Nu s-au mai pastrat decat doua manuscrise ale acestei adevarate carti de bucatarie – Registrum coquina – compusa, se pare, intre 1431 si 1435. Cu foarte putin timp inainte de perfectionarea tiparului de catre Johann Gutenberg in 1410. Aceste manuscrise se afla astazi unul la Biblioteca Nationala din Paris, al doilea intr-o colectie private din Londra. Ele au fost scrise in limba Latina, limba care se potriveste cel mai bine Vaticanului. Nu este o carte savanta, cuprinzand doar 74 de retete, nu foarte elaborate, chiar arhaice, redate intr-un stil succint. Spre exemplu retetele lui Johannes de Buckenheim cuprind foarte rar printre ingrediente si zaharul. Or, se stie ca in vremea aceea, acesta era nelipsit de la orice fel de mancare. Supe, sosuri, creme, prajituri, toate contineau zahar.
Originalitatea acestei carti de bucate consta in mentionarea persoanelor carora li se recomanda un anumit fel de mancare. Astfel, exista feluri de mancare pentru germani, italieni, suedezi, slavi. De altfel toate retetele se incheie invariabil: Et erit bonum pro Italicis... Et erit bono pro Almanis... Et erit bono pro Frisonibus et Slavis... Nu erau uitate nici categoriile sociale( nobili, regi, reprezentanti ai clerului, tarani ): Et erit pro nobilibus... Pro religiosis... Et erit pro villanis. Exista chiar o reteta speciala pentru desfranati si corupatori( Et erit pro ruffianis et leccatricibus). Ssa nu credeti ca era ceva iesit din comun, nimic nu e mai banal decat o omleta, chiar daca e garnisita cu portocale.
Cum se prepara carnea de vaca: "se ia si se spala si se fierbe bine, se pune marar proaspat deasupra si mai multe cepe, cu sare, sofran, un pic de otet. Este tocmai buna pentru germani."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu